luni, 6 iulie 2009

V


Un nou ciclu existential marcheaza umanitatea. Aparent, de nicaieri si de niciunde apar marile civilizatii, neegalate in performante tehnice si artistice,pana astazi. Simbolul totemic, marcant pentru marile culturi ale lumii devine taurul. La sumerieni, eroul dominanat este Ghilgames, jumatate om, jumatate taur, egiptenii au ca obiect de cult, boul lui Osiris, cretanii la fel. Nu este o inbtamplare, nici un paradox. Initiatii stiau ca soarele rasarise in era Taurului. O alta trasatura a acestei perioade este traiul in comun. Apar marile orase. Un episod tenebros al istoriei plaseaza in China mileniului al treilea I.C, incarnarea lui Lucifer. Dupa unele manuscrise, dar mai ales conform scrierilor lui Rudolf Steiner, aparitia acestui spirit incarnat aduce omenirii „rationalitatea desacralizata”. Daca, esoteristii cred ca Orfeu a inventat numerele, Lucifer le da conotatia materialista, asadar de atunci incoace, se poate masura, se pot face calcule, insa fara esenta simbolica. Gandirea rationalist-materialista, „matematica, fara lumina” strabate planeta, gasindu-si un loc remarcabil in Egiptul arhitectului Imhotep, unde esenta gandirii filosofico-sociale era supunerea materiei si modelarea ei in functie de nazuinetele spiritului. Energii uriase sunt descoperite in potentialul uman si astfel, intr-un timp bizar de scurt apare infloritoarea civilizatie urbana, se dezvolta stiintele exacte si mai ales notiunile ingineresti. Aici se pun bazele doctrinelor ce aveau sa influenteze iremediabil intreg esoterismul occidental.Apar curentele spiritualist-materialiste pe care le revendica, astazi Franc- masoneria. Apare conceptul de initiere ritualica, cacai sub influenta lui Lucifer, omul capata un nou tip de constiinta, el realizand ca traieste intr-un univers dual. Se iveste dihotomia persoana-fiinta, spirit-materie, iar marii initiati ai vremii spun lectia atingerii starii de Lumina. Pentru a-si aminti de originile ceresti, adeptul trebuie sa traverseze trepte initiatice, prin care afla ce se intamapla dupa descarnare, de ce trebuie sa se foloseasca in viata pentru a atinge perfectiune, si apoi cum sa invete sa moara ca persoana, pentru a invia ca Fiinta. In culturile sumeriene, zeii au caracteristici destul de umane, manaca, danseaza, beau se indragostesc. Ideea oculta a acestor practici era ca omul avea nevoie de spiritele superioare, pe care le ispiteste sa vina in dimensiunea materiala. Lucifer lucreaza chiar in dimensiunea fizica atragand alte spirite din Inalt catre pamant. Asa se explica evolutia tehnologica fara precedent pe care umanitatea o va cunoaste simultan in jurul anilor 3250 inainte de Christos.Pentru oamenii acelor vremuri, gandurile nu proveneau dintr-o stare mentala, interioara ci erau impulsuri dictate de spiritele decarnate, zei samd. Insa amagirea va iesi la iveala. Atrase catre materie, spiritele din vazduh,ispitite de placeri imposibile in dimensiunea energiilor subtile, oamanii si zeii minori se impreuneaza si isi creaza o doctrina a fericirii fara nici o regula etica si morala. Cam in aceasta perioada apare si Turnul Babe. Din Planul Divin, din ierarhiile Dumnezeiesti, Spiritele de Lumina realizeaza pericolul ca omul fara o constiinta fixa, urcand cu ajutorul zeilor minori spre cer, si vorbin aceeasi limba sa nu profaneze dimensiunile perfectiunii. Oamenii devenisera superstitiosi si la cheremul spiritelor si ele confuze, uitand de Marea Minte Universala, de Hiperconstiinta sau Sursa care creaza fiecaruia un sens indifernt de locatie, cultura, religie.Construit de Nimrod, „cel dintai viteaz de pe pamant”, care a cautat putera de dragul puterii, aducand umanitatii cruzimea, lacomia si setea neostoita dupa privilegii. In aceasta perioada, oamenii sunt inavatati ca sunt ca niste zei, daca detin puterea iar restul ii venereaza si se supun. Insa din Inalt, Marile Spirite ale Soarelui si ale Lunii pregatesc un nou program prin care adeptul sa afle calea corecta catre Sursa. Prin 2000 I.C, Avraam pleaca din „megalopolisul” Uruk, cautandu-si sinele in desertul neatins de mana omului. Ajungand in Egipt, Avraam ia contact cu initierile egiptene. Din acest trunchi nou de constiinta apar prin Sarai si Agar, parintii celor doua popoare ale Legii: evreii si arabii, dar totodata si minunatele cai catre Dumnezeu: kabbalah si sufismul. Insusi marele preot al Dumnezeului cel Preinalt, Melhisedec, il binecuvanteaza pe Avraam si gasim aceste referi in Facerea 14: 18-20: „ Iar Melhisedec, regele Salemului, i-a adus paine si vin”, precum si in Epistola lui Pavel catre evrei 6: 60 -7:17: „Unde Iisus a intrat pentru noi, ca inainte mergator, fiind facut Arhiereu in veac, dupa randuiala lui Melhisedec...” Pentru kabbalisti, Melhisedec este Noe, marele Atlant, care nu a murit ci s-a mutat intr-o alta dimensiune de unde vegheaza si inspira omenirea pentru a atinge stare de „INDUMNEZEIRE”. Daca ne gandim la episodul asaltului Troiei si la aparitia calului ca dar de la zei, putem sa credem ca aceste spirite minore atrase in mrejele luciferiene i-au invatat pe oameni inselatoria. De atunci incolo va functiona o lege umana, bine conchisa de Machiavelli: „scopul scuza mijloacele”.
Marea civilizatie a Egiptului, poate cea mai longeviva din istoria planetei, intinsa pe o perioada de trei mii de ani influenteaza hotarator atat doctrinele religioase, cat si ritualica si simbolistica societatilor initiatice. Fiind un print egiptean, Moise fusese initiat in marile mistere, dupa cum confirma si apostolul Stefan, in Faptele apostolilor 7:22 :”Si a fost inavatat Moise in toata intelepcuinea egiptenilor”. Traseul parcurs de catre sufletul descarnat in Lumea de Apoi, asa cum apare in „Cartea Mortilor” isi va pune amprenat asupra Legilor lui Moise. Acesta se inspira din pasajul cartii egiptene, cand la judecata mortilor, Osisris cere socoteala pentru viata consumata, iar cei 42 de judecatori ai mortilor ii vor decide soarta.Dupa plecarea in desert, Moise va cunoaste a doua initiere, gratie preotului etiopian Ietro. Moise se casatoreste cu fiica acestuia si patrunde intr-un nou nivel de constiinta extinsa realizand ca spiritul este nemuritor, neputand fi distrus de focul purificator de dincolo de mormant. Simtindu-se inspirat de Planul Superior, Moise va porni in marea misiune de a invata caile morale, etice si spirituale prin care se pot salva de la nimicire. Pentru a-i intari cugetul Dumnezeu ii spune: „Toiagul acesta, care a fost prefacut in sarpe, ia-l in mana ta, caci cu el ai sa faci minuni”. Cele zece plagi abatute asupra Egiptului, menite sa-l scoata din „inghetare pe Faraon” sunt intru-catva pedepsele pe care le vor suporta cei care nu respecta cele zece porunci date de YHVH prin tablitele lui Moise. Din punct de vedere esoteric, primele doua porunci care interzic folosirea imaginilor concrete in practicile religioase, intaresc legatura dintre materie si spirit in cheia universului primordial mental. Cand ne gandim la Planul Superior nu avem nevoie de imagologia trecatoare. Ideile nu se vad dar ele transforma concretul. Daca vechile religii, diluate si profanate faceau apel la efecte teribile, caci isi pierdusera esenta de Lumina, Moise vrea sa instaureze o noua cale de percepere a Adevarului, prin vointa si constiinta. Refuzand, chiar tiranic si extrem de dur „chipurile cioplite”, parintele iudaismului, face posibila aparitia in randul maselor a gandirii abstracte. Daca cele zece porunci se adreseaza popurului, fiind asadar exoterice, Moise pastreaza o doctrina secrete doar pentru initiati. Asa ia nastere kabbalah, la fel de cuprinzatoare ca ori ce alta mare religie, insa pentru cel care o intelege si o pune in practica, toate marile mistere ale cosmosului se reduc la cele zece forme de exprimare ale lui ‚En Sof, Sursa, sau Marele Anonim din filosofia lui Lucian Blaga prin cele zece sephiroturi.