III

Un punct de reper in interpretarea lumii aflate intr-o permanenta evolutie a constiintei, este conceptia istoricului Berosus, contemporan cu Alexandru cel Mare care scrie ca in vremuri imemoriale, pamantul era populat de o rasa primitiva, aflata intr-o stare eminamente concreta si materiala, incapabila sa inteleaga raporturile subtile din Univers.Intr-o zi din adancurile marii a sosit pe tarm Oannes, un monstru cu corp de peste, picioare de om si cap de om care vorbea articulat si care a inceput sa-i invete pe bastinasi stiintele, alfabetul, legile si principiile geometrice, i-a invatat categorisirile specilor si regnurilor, si puterea creativa a mintilor lor. Traditia indiana spune o legenda asemanatoare, cea a lui Matsya, fenicienii il au pe zeul-peste Dagon, apoi il avem pe fratele lui Zeus, Poseidon, la greci. Din impreunarea zeilor cu oamenii apare o specie noua: titanii. „Iar dupa ce au inceput a se inmulti oamenii pe pamant li s-au nascut fice, fiii lui Dumnezeu, vazand ca fiicele oamenilor sunt frumoase, si-au ales dintre ele sotii, care pe cine a voit. In vremea acea s-au ivit pe pamant uriasi, mai cu seama de cand fiii lui Dumnezeu incepusera a intra la fiicele oamenilor si acestea incepusera a le naste fii.” (Facerea 6: 1-4) In teologie asemena fapta este privita ca o decadere a ingerilor din planul spiritual in cel material, si se pare treaba ca acest amestec de planuri le-a placut atat de mult fiiilor Cerului incat : „ Vazand insa Domnul Dumnezeu, ca rautatea oamenilor s-a marit pe pamant si ca toate cugetele si dorintele inimilor lor sunt indreptate spre rau in toate zilele, I-a parut rau si s-a cait Dumnezeu ca a facut pe om pe pamant.” (Facerea 6: 5) Aici intervine pentru lamuriri Cartea lui Enoh. Gasim in capitolul 6 paragrafele 1-4: „ Si s-a intamplat ca numarul oamenilor a crescut, si oamenii au avut fete foarte frumoase, si ingerii, fii ai cerului, le-au vazut, s-au indragostit de ele si si-au spus unii altora: . Si toti ceilalti impreuna cu ei si-au luat sotii, fiecare si-a ales una si au inceput sa intre la ele si sa se injoseasca cu ele si le-au invatat farmece si magie...si ele au ramas insarcinate. „ Apoi, urmeaza chiar un repros al Celui Prea Inalt, care deplange caderea in materia a celor care nu mor, pentru a se amesteca in destinul chinuitor al celor veniti sa cunoasca binele si raul, viata si moartea. Nimeni, care are o inima cultura, nu poate ignora similitudinea dintre acesti ingeri cazuti si zeii din Olimp.
Dupa ce, initial, rolurile principale in evolutia constiintei universale, au fost ocupate de catre Saturn, Terra, Soarele, Venus si Luna, iara ca in epoca urmatoare, intra in scena zeii sitemului solar: Jupiter, alias Zeus, Marte si Mercur. Copil, Jupiter este ascuns de catre Geea (Mama Pamanteasca) intr-o grota din Creta, de teama tatlui sau Saturn si a fratilor sai mai mari, titanii, care ii doresc moartea. Jupiter anunta prin nasterea sa din Lumina Sursei, o noua era a vietii in dinamica, iar vechea oranduirea a lui Saturn- Zeul Mortii se afla spre finanul gloriei sale. Lupta finala produce inlantuirea titanilor sub pamant, iar Jupiter ocupa tronul Olimpului. Intr-un sens esoteric, fortele materialismului, ilustrate de armata lui Saturn au fost impinse in structurile profunde ale pamantului. Incepe marea aventura a umplerii pamantului cu forme diverse de viata, nascute, de multe ori din impreunarea sexuala dintre zei si oameni, cum am vazut, mai devreme. Pentru antici, zeii olimpieni, Jupiter, Marte, Appolo, Mercur, Atena, Diana, animati de dorinta extinderii propriilor constiinte se revolta impotriva limitarilor impuse de Saturn. Comportamentul zeilor nu este intocmai moral, intr-un sens pe care il da, za zicem, crestinismul, dar activitatile lor influenteaza aparitia si diversitatea formelor de viata de pe Terra. Astfel, fortele naturii devin lente iarna si xetrem de dinamice primavara. Pentru astrologii vremurilor, soarele ramane aproximativ 2160 de ani in aceeasi constelatie, dupa care trece la urmatoarea. De atunci putem vorbi de era pestilor, sau era varsatorului, de exemplu. Miturile stravechi spun, in mare, aceeasi poveste a dezvoltarii constiintei umane de la mineral, la uman, trecand prin toate celelelate regnuri si specii. Inceputurile vietii marine a fost generata de influenta lui Jupiter. Asadar, cand soarele a inceput sa rasara in constelatia Pestilor, apele pamantului au inceput sa contina embrionii unei noi forme de constiinta a materiei. Poate ca Darwin avea dreptate, intr-un fel, apropos de evolutia speciilor, insa i-a scapat caracterul sacral si spiritual al acestei aventuri. Materia nu poate fi rupta de esenta sa spirituala, caci ce este pana la urma concretul, daca nu o forma grosiera a principiului. Pentru egipteni, inceputul vietii animale este legat de nasterea zeului Horus, care aparea, ca si Jupiter pe jumatate om, pe jumatate peste. In prima era a Varsatorului, apar amfibienii care aveau infatisarea mixta de om si de delfin, prezentand o excrescenta in frunte. Aceasta este glanda pineala, care face legatura dintre dimensiunea vizibila si ce invizibila si care, la egipteni este cunoscuta drept lanterna lui Osiris. Pe pamant apare un nou animal simbolic, care pune in valoare aceasta „lanterna”. Este vorba despre unicorn sau inorog, toate povestirile evului mediu facand referire la acest ciudat animal, ca simbol al puritatii. La muzeul Cluny din Paris se poate vedea o superba tapiserie cu inorogul odihnindu-si capul in poala unei fecioare care este insasi Natura. In era Capricornului, suprafata mlastinoasa a Pamantului incepe sa se solidifice, iar fiintelor care gazduiau constiinta, incep sa le apara membre. Intervine acum, influenta zeului Marte care aduce caldura in sange si ii da culoarea rosie. Aici apar, pentru intaia oara, instincetele de supravietuire dar si egotismul. Fiintele, din ce in ce mai dense si mai departate de esenta lor subtila incep sa-si construiasca fericirea pe exploatarea semenilor mai slabi, mai nevoiasi si mai nepregatiti sa infrunte noile realitati ale unui Pamant dens si din ce in ce mai uscat. Insa, acum este randul lui Mercur sa ajute noile fiinte de uscat, care nu mai pot respira amfibian ci doar terestru, si acre au nevoie sa comunice intre ele pentru a se intelege. Mercur ajuta dezvoltarea cutiei toracice, scrie legile cerului si ale pamantului si ii invata pe oameni caile armoniei si ale dialogului.Egiptenii l-au numit Thoth, iar grecii Hermes. Astfel spus, putem sa aducem in discutie credinta esoteristilor din totdeauna: „Istoria lumii este scrisa in stele” . De aici si importanta astrologie, pe care toti initiatii au iubit-o si au respectat-o ca pe Stiinta lui Dumnezeu pentru creatia sa! Conform doctrinelor secrete unele specii s-au nascut sub influentele malefice ale unor corpuri ceresti. Serpii, paianjenii, gandacii esru pentru antici forme de viata influentate de latura maligna si intunecata a Lunii. Legendele si miturile vorbesc despre aparitii umanoide monstroase: oameni liliac, oameni lup, giganti, pitici, fauni, oameni pasari etc. Toate basmele popoarelor fac trimtere la lumi misteriaose, magice, populate de fiinte supra naturale: nimfe, zane, zmei, dragoni. Ceea ce presupune ca universul a fost dintotdeauna impartit in mai multe dimensiuni care convietuiesc simultat si uneori chiar se intrepatrund. Pentru esotersiti, omul nu se trage din maimuta, dar antropoidele ca Omul de la Neanderthal sau Cromagnon sunt unele spirite care s-au grabit sa se materializeze inainte ca toate conditiile Naturii pentru Hommo Erectus sa fie definitivate.
Asadar, a existat o vreme cand zeii si oamenii traiau laolalta. Poate cea mai importanta legenda a esoterismului este cea a lui Osiris, marele zeu-om vanator, aparator al Pamantului impotriva fiarelor salbatice si a monstrilor, care nu este rapus intr-o lupta fatisa ci cade victima prpriului sau frate, Seth. Daca Osiris este o emanatiea a Luminii Tatalui, Seth, asa cum i-o arata si numele este expresia lui Satan. Pacalit sa intre intr-un cufar, la o petrecere, Osiris este acoperit cu plumb topit, un metal impur si diabolic si lasat sa curga pe Nil. Seth spera ca in acest mod va scapa de rivalul sau si va putea sa-si impuna propriul Mare Zeu, oamenilor. Insa Osiris va fi gasit de sotia sa Isis, care prin puterea magiei l-a salvat din captivitate. Lupta cu raul reprezentat de Seth continua, iar Osiris este taiat in patrsprezece bucati. Ajutata de Nepthys, Isis, invaluita cu sapte voaluri, pentru a nu fi recunoscuta de acolitii lui Seth, reuseste sa-l reinchege pe Osiris si sa se impreuneze cu el nascandu-l pe Horus. Acestqa din urma il va surpa pe Seth si va deveni noul rege al Lumii. Daruiria si iubiriea lui Isis pentru sotul ei Osiris, pun bazele noului legamant al zeilor cu oamenii. Totul in natura capata acelasi sens al sacrificiului: iarna osiris pare ca moare ingropat in pamant, dar el renaste primavara reinsufletind natura si fertilizand-o. „Eu sunt planta vietii”, spune Osiris la intrarea in piramide. Acelasi parcurs il are si Dionisos la greci, sau mai tarziu Iisus Hristos care coborand in infern il surpa pe diavol si ii ia cheile mormintelor retrezindu-i pe cei drepti la viata vejnica. Cam in aceats perioada apare si creierul tocmai in sensul invataturilor secrete: „Dumnezeu a permis cosmosului sa zamisleasca creierul uman pentru a se putea gandi la sine insusi”. Caci, repet, pe vremea aceea nimeni nu se indoia ca mintea a precedat materia! Intr-un sens ocult, tot atunci Lanterna lui Osiris incepe sa se retraga de la nivelul fruntii, aparand in trup o noua forma de multiplicare si fecundare: penisul. Daca pana atunci, oamneii puteau sa-si materializeze gandurile, incepand cu aparitia falusului, nasterea vietii nu putea sa se implineasca decat prin reuniunea contrariilor: principiul masculin si cel femini il creaza pe cel neutru care devine ulterior ori masculin ori femini in cautarea partenerului. Incepe epoca marilor paradoxuri. Nasterea contine in ea germenul mortii, oasele se sedimenteaza, calota cranianan devina dura, iar gandurile oamenilor se separa de Lumea Mare a Ideilor. Odata cu gandirea apar si dimensiunile cerebrale: constient, sub constient si inconstient. Astfel apar generatiile caci pe pamant nu mai este loc, deci bunicul trebuie sa moara ca sa faca loc nepotului, iar cand parintele moare, copilul stie ca are un loc pentru un nou suflet care alege incarnarea. Cel de-al treilea ochi, glanda pineala inca isi pastreaza capacitatea de a inregistra informatii din planurile non-materiale. Pentru antici, moartea si sexualitatea devin portalurile care fac posibila trecerile spiritelor de la o dimenisune mentala, la alta materiala. Impulsurile si dorintele de natura sexuala nu devenisera animalice, in sensul instictului de conservare a speciei ci reprezentau pentru omul acelor vremuri, ritualuri sacre de materializare a ideilor-fond. Se mai stia bine, ca daca un obiect are o forma in lumea materiala, asta inseamna, ca de mult, in planul lumilor superioare, schema acelui obiect fusese deja gandita. Poate de aceea, fancmasonii il numesc pe Dumnezeu, Marele Arhitect, caci el deseneaza in plan toata constructia ulterioara. Alegand cunoasterea binbelui si a raului, omul va fi obligat prin propria lui libertate de a alege sa se hotarasca pe care il pastreaza. Spune Iisus: „ nu poti sluji la doi stapani odata!”.
Pe masura ce pamantul devine si mai dens, zeii incep sa nu mai poate aparea in forme perceptibile de ochiul uman. Este momentul sa numim primele generatii de zei creatori care au influenata devenirea Terrei. Prima care aduce dimensiunea minerala: Saturn, Reea, uranus; a doua: Zeus, copii si fratii lui, Apolo, Atena, si in cele din urma a treia compusa din semi zei si eroi mitici. Observam, asadar o diluare a esentelor de lumina generate de gandurile lui Dumnezeu despre Lume. Incepand cu anul 13.000 I.C. Zeii mari nu-si mai fac aparitia pe Terra decat in momente de criza. Locul lor este luat de semizei si eroi. Creaturile inlantuite in meandrele pamantului, armatele lui Saturn, incep sa-si faca loc din nou catre suprafata, atacand omul si creatia lui. Animalele incep sa resimta influenta spiritelor intunecate si ataca pentru a isi satisface pofta de sange dar si pentru a supravietui. Plantele incep sa devina toxice sau sa-si dezvolte spini pentru a ingreuna culegerea fructelor. Mitologia vorbeste depre teribilele lupte dintre centauri si oameni, dintre femei (amazoane) si barbati (vanatori). Oamenii nu mai acapacitatea de a recunoaste ca toti apartin unei singure familii si anume Umanitatea ci incep sa se recunoasca intre ei doar cei de acelasi neam, ginta, trib, natie, popor etc. Incep razboaiele pentru dominare. Saturn isi trimite dorinta de nimicire creatiei izolate de principiile inalte ale Zeilor, Ingerilor si Arhanghelilor generati in zorii creatiei de catre Dumnezeu. Cain il ucid epe Abel rostind cumplita intrebare: „ Sunt eu pazitorul fratelui meu?” Lumea devine un loc sumbru, rece , in care moarte devine cult. Incep sacrificii ritualice, sangele este varsat fara menajamente, iar spiritele intunericului se hranesc cu poftele si instincetele criminale ale oamenilor. Nici regatul zeilor nu este ferit de pericole, caci asa cu a spus insusi Mercur intrupat in Hermes Trismegistul: „Ce este sus este la fel cu ce este jos si ce este jos este asemeni cu ce este su pentru a implini miracolul unui singur lucru”. Progenitura lui Saturn, Tifon incepe un atac dezlantui asupra Olimpului rupandu-i tendoanele lui Zeus, lasandu-l astfel neputincios. Aici intervi eroii mitologici. Apolo si Pan il roaga pe Cadmos, vanatorul de monstrii sa porneasca in cautarea lui Tifon. Cu naiul si lira primiteb de la zei, eroul il vrajeste pe terifiantul Tifon cu o muzica celesta si obtinele tendoanelelui Zeus in schimbul coardelor lirei. Din acest moment, insasi zeii recunosc ca au nevoie de oameni. Cadmus, Hercule, Iason, Tezeu, Enoh, Krisna, Enkidu, iata doar cativa semizei sau eroi care pornesc chiar in apararea lumilor superioare. Iason si Lana de Aur nu sugereaza altceva decat lupta eroica a luminii exprimate prin oamenii dorintelor de a recupera terenul pierdut in urma pacalelii lui Saturn si Lucifer.