V

Un nou ciclu existential marcheaza umanitatea. Aparent, de nicaieri si de niciunde apar marile civilizatii, neegalate in performante tehnice si artistice,pana astazi. Simbolul totemic, marcant pentru marile culturi ale lumii devine taurul. La sumerieni, eroul dominanat este Ghilgames, jumatate om, jumatate taur, egiptenii au ca obiect de cult, boul lui Osiris, cretanii la fel. Nu este o inbtamplare, nici un paradox. Initiatii stiau ca soarele rasarise in era Taurului. O alta trasatura a acestei perioade este traiul in comun. Apar marile orase. Un episod tenebros al istoriei plaseaza in China mileniului al treilea I.C, incarnarea lui Lucifer. Dupa unele manuscrise, dar mai ales conform scrierilor lui Rudolf Steiner, aparitia acestui spirit incarnat aduce omenirii „rationalitatea desacralizata”. Daca, esoteristii cred ca Orfeu a inventat numerele, Lucifer le da conotatia materialista, asadar de atunci incoace, se poate masura, se pot face calcule, insa fara esenta simbolica. Gandirea rationalist-materialista, „matematica, fara lumina” strabate planeta, gasindu-si un loc remarcabil in Egiptul arhitectului Imhotep, unde esenta gandirii filosofico-sociale era supunerea materiei si modelarea ei in functie de nazuinetele spiritului. Energii uriase sunt descoperite in potentialul uman si astfel, intr-un timp bizar de scurt apare infloritoarea civilizatie urbana, se dezvolta stiintele exacte si mai ales notiunile ingineresti. Aici se pun bazele doctrinelor ce aveau sa influenteze iremediabil intreg esoterismul occidental.Apar curentele spiritualist-materialiste pe care le revendica, astazi Franc- masoneria. Apare conceptul de initiere ritualica, cacai sub influenta lui Lucifer, omul capata un nou tip de constiinta, el realizand ca traieste intr-un univers dual. Se iveste dihotomia persoana-fiinta, spirit-materie, iar marii initiati ai vremii spun lectia atingerii starii de Lumina. Pentru a-si aminti de originile ceresti, adeptul trebuie sa traverseze trepte initiatice, prin care afla ce se intamapla dupa descarnare, de ce trebuie sa se foloseasca in viata pentru a atinge perfectiune, si apoi cum sa invete sa moara ca persoana, pentru a invia ca Fiinta. In culturile sumeriene, zeii au caracteristici destul de umane, manaca, danseaza, beau se indragostesc. Ideea oculta a acestor practici era ca omul avea nevoie de spiritele superioare, pe care le ispiteste sa vina in dimensiunea materiala. Lucifer lucreaza chiar in dimensiunea fizica atragand alte spirite din Inalt catre pamant. Asa se explica evolutia tehnologica fara precedent pe care umanitatea o va cunoaste simultan in jurul anilor 3250 inainte de Christos.Pentru oamenii acelor vremuri, gandurile nu proveneau dintr-o stare mentala, interioara ci erau impulsuri dictate de spiritele decarnate, zei samd. Insa amagirea va iesi la iveala. Atrase catre materie, spiritele din vazduh,ispitite de placeri imposibile in dimensiunea energiilor subtile, oamanii si zeii minori se impreuneaza si isi creaza o doctrina a fericirii fara nici o regula etica si morala. Cam in aceasta perioada apare si Turnul Babe. Din Planul Divin, din ierarhiile Dumnezeiesti, Spiritele de Lumina realizeaza pericolul ca omul fara o constiinta fixa, urcand cu ajutorul zeilor minori spre cer, si vorbin aceeasi limba sa nu profaneze dimensiunile perfectiunii. Oamenii devenisera superstitiosi si la cheremul spiritelor si ele confuze, uitand de Marea Minte Universala, de Hiperconstiinta sau Sursa care creaza fiecaruia un sens indifernt de locatie, cultura, religie.Construit de Nimrod, „cel dintai viteaz de pe pamant”, care a cautat putera de dragul puterii, aducand umanitatii cruzimea, lacomia si setea neostoita dupa privilegii. In aceasta perioada, oamenii sunt inavatati ca sunt ca niste zei, daca detin puterea iar restul ii venereaza si se supun. Insa din Inalt, Marile Spirite ale Soarelui si ale Lunii pregatesc un nou program prin care adeptul sa afle calea corecta catre Sursa. Prin 2000 I.C, Avraam pleaca din „megalopolisul” Uruk, cautandu-si sinele in desertul neatins de mana omului. Ajungand in Egipt, Avraam ia contact cu initierile egiptene. Din acest trunchi nou de constiinta apar prin Sarai si Agar, parintii celor doua popoare ale Legii: evreii si arabii, dar totodata si minunatele cai catre Dumnezeu: kabbalah si sufismul. Insusi marele preot al Dumnezeului cel Preinalt, Melhisedec, il binecuvanteaza pe Avraam si gasim aceste referi in Facerea 14: 18-20: „ Iar Melhisedec, regele Salemului, i-a adus paine si vin”, precum si in Epistola lui Pavel catre evrei 6: 60 -7:17: „Unde Iisus a intrat pentru noi, ca inainte mergator, fiind facut Arhiereu in veac, dupa randuiala lui Melhisedec...” Pentru kabbalisti, Melhisedec este Noe, marele Atlant, care nu a murit ci s-a mutat intr-o alta dimensiune de unde vegheaza si inspira omenirea pentru a atinge stare de „INDUMNEZEIRE”. Daca ne gandim la episodul asaltului Troiei si la aparitia calului ca dar de la zei, putem sa credem ca aceste spirite minore atrase in mrejele luciferiene i-au invatat pe oameni inselatoria. De atunci incolo va functiona o lege umana, bine conchisa de Machiavelli: „scopul scuza mijloacele”.
Marea civilizatie a Egiptului, poate cea mai longeviva din istoria planetei, intinsa pe o perioada de trei mii de ani influenteaza hotarator atat doctrinele religioase, cat si ritualica si simbolistica societatilor initiatice. Fiind un print egiptean, Moise fusese initiat in marile mistere, dupa cum confirma si apostolul Stefan, in Faptele apostolilor 7:22 :”Si a fost inavatat Moise in toata intelepcuinea egiptenilor”. Traseul parcurs de catre sufletul descarnat in Lumea de Apoi, asa cum apare in „Cartea Mortilor” isi va pune amprenat asupra Legilor lui Moise. Acesta se inspira din pasajul cartii egiptene, cand la judecata mortilor, Osisris cere socoteala pentru viata consumata, iar cei 42 de judecatori ai mortilor ii vor decide soarta.Dupa plecarea in desert, Moise va cunoaste a doua initiere, gratie preotului etiopian Ietro. Moise se casatoreste cu fiica acestuia si patrunde intr-un nou nivel de constiinta extinsa realizand ca spiritul este nemuritor, neputand fi distrus de focul purificator de dincolo de mormant. Simtindu-se inspirat de Planul Superior, Moise va porni in marea misiune de a invata caile morale, etice si spirituale prin care se pot salva de la nimicire. Pentru a-i intari cugetul Dumnezeu ii spune: „Toiagul acesta, care a fost prefacut in sarpe, ia-l in mana ta, caci cu el ai sa faci minuni”. Cele zece plagi abatute asupra Egiptului, menite sa-l scoata din „inghetare pe Faraon” sunt intru-catva pedepsele pe care le vor suporta cei care nu respecta cele zece porunci date de YHVH prin tablitele lui Moise. Din punct de vedere esoteric, primele doua porunci care interzic folosirea imaginilor concrete in practicile religioase, intaresc legatura dintre materie si spirit in cheia universului primordial mental. Cand ne gandim la Planul Superior nu avem nevoie de imagologia trecatoare. Ideile nu se vad dar ele transforma concretul. Daca vechile religii, diluate si profanate faceau apel la efecte teribile, caci isi pierdusera esenta de Lumina, Moise vrea sa instaureze o noua cale de percepere a Adevarului, prin vointa si constiinta. Refuzand, chiar tiranic si extrem de dur „chipurile cioplite”, parintele iudaismului, face posibila aparitia in randul maselor a gandirii abstracte. Daca cele zece porunci se adreseaza popurului, fiind asadar exoterice, Moise pastreaza o doctrina secrete doar pentru initiati. Asa ia nastere kabbalah, la fel de cuprinzatoare ca ori ce alta mare religie, insa pentru cel care o intelege si o pune in practica, toate marile mistere ale cosmosului se reduc la cele zece forme de exprimare ale lui ‚En Sof, Sursa, sau Marele Anonim din filosofia lui Lucian Blaga prin cele zece sephiroturi.

IV

Materia devine si mai densa, iar spiritele intermediare precum gnomii, elfii, salamandrele si ondinele, devin din ce in ce mai greu de perceput de catre oameni. Inconstientul pierde din ce in ce mai mult teren in favoarea cosntientului, iar individul va incepe sa creada ca ceea ce nu se vede nu are cum sa existe. Armatele intunericului gasesc noi modalitati de ai pacali pe oameni sa le devina aliati. Incepe era magiei negre. Egoul uman se solidifica, iar „miracolul” obtinut fara morala si etica prin impunerea vointei masupra naturii sfarsesc prin a transforma umanitatea intr-un loc al pustiirii si al mortii. Este timpul ca Orfeu sa intre in scena si sa le aminteasca oamenilor ca frumosul si puritatea sunt singurele capabile sa le aduca fericirea. Atunci apar artele si scolile misteriilor. La evrei, Iov spune povestea revoltei omului impotriva nedreptatii. Neintelegand de ce asupra creatiei s-a abatut blestemul, Iov afla de la Dumnezeu, ca propria alegere a lor de a sluji raul a condus umanitatea la acest dezastru. Limbajul se articuleaza, apare muziaca, matematica, astronomia ca discilpline si arte demne sa-i reaminteasca omului calea spre Divin.Ideea de spatiu si timp devine mai clara, iar omul acelor epoci intelege ca are un timp limitat pentru a-si exprima obtiunea, va alege sa slujeasca Lumina sau se va lasa pacalit de desertaciunea intunericului. Sfinxul de la Giseh contine cifrate in el constelatiile Leului, Taurului, Scorpionului si Varsatorului, adica exact al celor patru elemente care aveau sa definitiveze procesul de condensare a materiei. Atunci constiinta a fost prinsa in „inchisoarea trupului”. Faptul ca Oedip il invinge pe Sfinx raspunzand corect la intrebarea: „Ce merge mai intai in patru picioare, apoi pe doua si in final in trei picioare” ne arata ca din acel moment in om se afla deja constiinta intregii naturi. De atunci, portile Raiului sunt inchise, iar omul nu va mai putea ajunge ACASA, decat prin propria constiinta, fara a mai beneficia de ajutorul direct al lumilor superioare. Intre idei si materializarea lor incepe sa se produca o prapastie care va culmina mult mai tarziu, cu aparitia doctrinelor materialiste.
Atlantida ocupa un loc de suflet in doctrinele esoterice. Fondata de fratele geaman al lui Zeus, Poseidon. Casatorit cu muritoarea Cleito, acest minunat zeu-peste genereaza populatia a ceea ce va deveni un imperiu sofisticat, care va cunoaste o dezvoltare fara precedent. Sunt 10 insule conduse de catre un imparat, iar Platon, poate cel mai notoriu povestitor al acestui mit descrie o atmosfera idilica in care progresul tehnologic era dictat de catre claritatea constiintelor, cu alte cuvinte egregorul atlant functiona la unison pentru emanciparea unei societati perfecte. Insa, morbul coruptiei si al decadentei isi va face loc printre locuitori atragand blestemul lui Zeus, care trimite cutremure si potop. Intr-o zi si o noapte totul dispare inghitit de ape. Aztecii isi amintesc de trecutul lor spunand ca isi au originea in Aztlan, regatul din mijlocul marii, al carui prim rege a fost insusi zeul apelor. Este evident ca omenirea incepe sa intre in contact cu amintirea potopului care a curatat pamantul de „necredinta si rautate”. Aztecii spun ca datorita unui preot si a sotiei sale care au construit un vas dintr-un bustean gol, in care au pus seminte si animale, viata, asa cum o cunoastem, astazi, a putut fi salvata. Sumerienii il numesc pe acest preot Zisudra, in povestirile mesopotaniene apare cu numele de Atrahasis, iar babilionenii il stiau drept Upnapistim. Insa cea mai cunoscuta relatare a potopului atlant este descrisa, vag, ce-i drept in Vechiul Testament, iar eroul providential care salveaza speciile este Noe. Omenirea, dupa ce Noe iese din arca si pune piciorul pe uscatul rama sin urma marei catastrofe, va cunoaste o noua forma de dezvoltare, si anume ce agrara. Dupa unii exegeti ai grupelor sanguine, atunci apare grupa A II. Tot in aceasta perioada, poate neoliticul, omul ia contact cu virtutile secrete ale plantelor. Apare samanismul, iar paragraful in care Noe bea vin si se imbata sugereaza ca aventura extinderii constiintei ajunge la diferentierea dintre luciditate si constiinta alterata. Im mitologia persana, Yima ii invata pe oameni sa lucreze pamantul in armonie si sa nu uite ca dragostea lor pentru natura va fertiliza campurile si lanurile. Amintintindu-si de motivul distrugerii Atlantidei, primii oameni ai civilizatiei umane, asa cum o ilustreaza istoria, simt o mare neliniste fata de tot ceea ce este rau si vatamator. Urmasii atlantilor vor aduce civilizatia si valorile morale si etice, peste tot pe unde vor migra. In Ramayana, eroul Rama ii va invata pe aborigeni sa renunte la canibalism si sacrificii sangeroase, se lupta cu preotii care divinizau animale monstroase. Precum marii civilizatori de mai tarziu, ca Alexandru cel Mare, Rama va cuceri lumea luptandu-se cu raul,intoleranta si coruptia. El il invinge pe vrajitorul Ravana abatand focul asupra lui. Fara a fi un despot, respectand legile liberului arbitru, Rama ii lasa pe supusii sai sa aleaga intre valorile inalte si „poftele pierzanieie”. Pentru esoteristi,acest prototip al conducatorului luminat, va purta numele Regelui Secret, sau a Filosofului Necunoscut, care influenteaza in bine omenirea, nu de pe tronul puterii ci incognito, din mijlocul oamenilor. A venit timpul ca zeii si semizeii sa nu mai ocupe varful piramidei, in carne si oase. Ideile lor, insa vor influenta de atunci mintile regilor sau imparatilor. La sfarsitul epopeii sale, Rama si ai sai fondeaza o citadele spirituala, menita sa prezerve toata doctrina unei vieti luminoase, in muntii Tibetului, pe care o denumesc Shambala. Prin 7227 I.C, cand soarele rasarea in constelatia Racului, apare primul mare imperiu de dupa potop.Hindusii aveau sa ramana de atunci, poporul care pune cel mai mic pret pe viata materiala si trecatoare, considerand-o maya (iluzie). Pentru India de mai tarziu, adevarul este inscris de catre „Spiritul Domnului pe panza Naturii”. Apar yoghinii, sau rishi, adepti ai Spiritului care Domina Materia, care se hranesc vegetarian si respecta toate formele de viata, pe care le inteleg ca fiind in evolutie. O data cu aparitia Vedelor, umanitatea va face cunostinta cu un set de reguli pentru extinderea constiintei si aprofundarea dimensiunii spirituale a universului. Prin meditatie si exercitii in care mentalul modifica materia, asumandu-si realitatea energetica a vietii, yoghinii vor influenta profund cursul generatiilor viitoare, avand radacini in mai toate doctrinele ulterioare. Din Sutrele yoga ale lui Pantanjali,retinem ca prin concentrare si detasare, prin uniunea cu lumile spiritului, dar si cu geniile elementelor materiale, adeptul isi poate cunoastea natura superioara, isi poate afla vietile trecute si poate modela natura in spiritul si armonia Marelui Intreg.
In anul 5067 I.C. soarele rasare in constelatia Gemenilor, iar influenta doctrinelor atlante, care pana atunci se raspandisera spre Orient, prin India, iata ca ajung, mai aproape de Vest, poposind pentru a-si atinge apogeul in noua realitatea a lumii, in Persia, unde proorocii vestisera nasterea unui mare conducator, capabil sa-si conduca poporul spre Lumina. Asa apare Zarathustra. Speriat de puterea acestui baiat de a tulbura constructiile Intunericului in aceasta lume, sistemul de atunci, prin mintea Imparatului si prin vocile vrajitorilor de la Curte il condamna la moarte.Insa, protejat fiind de Lumina Tatalui Ceresc, Zarathustra scapa si declanseaza marele razboi impotriva lui Satan, cunoscut de iranieni ca Ahriman. In aceasta epoca, intreg universul era invadat de hoarde demonice, iar pamantenii incepaeau sa-si uite dimensiunea Spirituala si se afundau tot mai dens in materialism. In urma initierii sale, chiar de catre „O Imensa Fiinta de Lumina in care vorbeau Duhurile Sfinte din Soare”, Zarathustra afla marile taine ale omenirii si ceea ce trebuie facut ca lumea sa se reintoarca in Lumina, izbavindu-se de legaturile blestemeate cu Ahriman si armatele sale. Filosofia pe care Zarathustra a lasat-o mostenire posteritatii este: „ Cui ii este frica de moarte este deja mort!”. Pentru noua religie ce se nastea in inima Persiei, Zoroastrismul, ideea centrala care sustinea dogma, era ca in viata omul trebuie sa se lupte pentru ideile sale, sa-si sacrifice confortul si bunastarea de pe pamant, ca sa isi castige, pe merit, locul intre ierarhiile ceresti. Putem spune, ca aici, apare prototipul magului. Zarathustra purta o palarie inalta si o mantie instelata, ca simbol a cunostintelor si puterilor sale superioare, pe care le transmitea adeptilor asi, prin initiere. Incepe constructia marilor constructii megalitice, menite sa poate observa si monitoriza miscarea astrelor pe firmament, caci anticii stiau ca planetele influenteaza viata oamenilor, pana in cele mai profunde detalii. Credinta zoroastriana plaseaza in interiorul fiecarui templu, o flacara aprinsa, care reprezinta Lumina lui Dumnezeu, pe care doar ignoranta si rautatea oamenilor om pot stinge. Zarathustra, a avut toata viata sa, dusmani de temut, care l-au si asasinat pe propriul sau altar. Insa moartea lui avea sa anunte nasterea unui alt mare spirit de lumina, Krisna, din pantecele maicii sale, fecioara Devaki. Ca intotdeauna, cand un mare conducator al umanitatii vine din Lumina Domnului, fortele intunecate isi incep prigoana. Un inger o avertizeaza pe Devaki, ca fratele ei, Kansa unelteste sa-l ucide pe pruncul Krisna. Un sarpe urias cu creastab rosie, este trimis sa curme viata micutului, dar isi gaseste el insusu sfarsitul sub calcaiul lui Krisna, apoi prostituata Putana, cu sanii plini de venin ii iese micutului in cale, dara acesata ii suge tot veninul lasand-o pe loc, moarta. Kanasa avea sa-si haituiasca nepotul, mai ales ca nu putea intelege nimic din invataturile lui catre umanitate. Iata, ce sminteala pentru toti cei indragostiti de bunastarea materiala: „Raspundeti cu bine la rau, renuntati la roasele voastre, fie ca munca insasi sa va fie rasplata, uitati de chinul vostru in fata suferintei celuilalt!”. Dupa ani de urmariri si prigoniri, Krisna hotaraste sa-l infrunte pe Kansa. Invins, unchiul malefic ii cere nepotului sa-l ucida, dar Krisna refuza si pleaca. Eliberat, Kansa reuseste sa-l prinda si sa-l lege pe „Pastorul”, sau „Domnul Laptareselor” de un cedru, iar arcasii sai l-au martirizat pe cel care spunea ca: „Bunatatea nu atrage pe nimeni, dar este atat de puternica, incat in fata ei nici un zeu nu poate lupta”. Odata cu moartea lui Krisna, in 3102 I.C. incepe Kali Yuga, sau Epoca Intunecata.

III

Un punct de reper in interpretarea lumii aflate intr-o permanenta evolutie a constiintei, este conceptia istoricului Berosus, contemporan cu Alexandru cel Mare care scrie ca in vremuri imemoriale, pamantul era populat de o rasa primitiva, aflata intr-o stare eminamente concreta si materiala, incapabila sa inteleaga raporturile subtile din Univers.Intr-o zi din adancurile marii a sosit pe tarm Oannes, un monstru cu corp de peste, picioare de om si cap de om care vorbea articulat si care a inceput sa-i invete pe bastinasi stiintele, alfabetul, legile si principiile geometrice, i-a invatat categorisirile specilor si regnurilor, si puterea creativa a mintilor lor. Traditia indiana spune o legenda asemanatoare, cea a lui Matsya, fenicienii il au pe zeul-peste Dagon, apoi il avem pe fratele lui Zeus, Poseidon, la greci. Din impreunarea zeilor cu oamenii apare o specie noua: titanii. „Iar dupa ce au inceput a se inmulti oamenii pe pamant li s-au nascut fice, fiii lui Dumnezeu, vazand ca fiicele oamenilor sunt frumoase, si-au ales dintre ele sotii, care pe cine a voit. In vremea acea s-au ivit pe pamant uriasi, mai cu seama de cand fiii lui Dumnezeu incepusera a intra la fiicele oamenilor si acestea incepusera a le naste fii.” (Facerea 6: 1-4) In teologie asemena fapta este privita ca o decadere a ingerilor din planul spiritual in cel material, si se pare treaba ca acest amestec de planuri le-a placut atat de mult fiiilor Cerului incat : „ Vazand insa Domnul Dumnezeu, ca rautatea oamenilor s-a marit pe pamant si ca toate cugetele si dorintele inimilor lor sunt indreptate spre rau in toate zilele, I-a parut rau si s-a cait Dumnezeu ca a facut pe om pe pamant.” (Facerea 6: 5) Aici intervine pentru lamuriri Cartea lui Enoh. Gasim in capitolul 6 paragrafele 1-4: „ Si s-a intamplat ca numarul oamenilor a crescut, si oamenii au avut fete foarte frumoase, si ingerii, fii ai cerului, le-au vazut, s-au indragostit de ele si si-au spus unii altora: . Si toti ceilalti impreuna cu ei si-au luat sotii, fiecare si-a ales una si au inceput sa intre la ele si sa se injoseasca cu ele si le-au invatat farmece si magie...si ele au ramas insarcinate. „ Apoi, urmeaza chiar un repros al Celui Prea Inalt, care deplange caderea in materia a celor care nu mor, pentru a se amesteca in destinul chinuitor al celor veniti sa cunoasca binele si raul, viata si moartea. Nimeni, care are o inima cultura, nu poate ignora similitudinea dintre acesti ingeri cazuti si zeii din Olimp.
Dupa ce, initial, rolurile principale in evolutia constiintei universale, au fost ocupate de catre Saturn, Terra, Soarele, Venus si Luna, iara ca in epoca urmatoare, intra in scena zeii sitemului solar: Jupiter, alias Zeus, Marte si Mercur. Copil, Jupiter este ascuns de catre Geea (Mama Pamanteasca) intr-o grota din Creta, de teama tatlui sau Saturn si a fratilor sai mai mari, titanii, care ii doresc moartea. Jupiter anunta prin nasterea sa din Lumina Sursei, o noua era a vietii in dinamica, iar vechea oranduirea a lui Saturn- Zeul Mortii se afla spre finanul gloriei sale. Lupta finala produce inlantuirea titanilor sub pamant, iar Jupiter ocupa tronul Olimpului. Intr-un sens esoteric, fortele materialismului, ilustrate de armata lui Saturn au fost impinse in structurile profunde ale pamantului. Incepe marea aventura a umplerii pamantului cu forme diverse de viata, nascute, de multe ori din impreunarea sexuala dintre zei si oameni, cum am vazut, mai devreme. Pentru antici, zeii olimpieni, Jupiter, Marte, Appolo, Mercur, Atena, Diana, animati de dorinta extinderii propriilor constiinte se revolta impotriva limitarilor impuse de Saturn. Comportamentul zeilor nu este intocmai moral, intr-un sens pe care il da, za zicem, crestinismul, dar activitatile lor influenteaza aparitia si diversitatea formelor de viata de pe Terra. Astfel, fortele naturii devin lente iarna si xetrem de dinamice primavara. Pentru astrologii vremurilor, soarele ramane aproximativ 2160 de ani in aceeasi constelatie, dupa care trece la urmatoarea. De atunci putem vorbi de era pestilor, sau era varsatorului, de exemplu. Miturile stravechi spun, in mare, aceeasi poveste a dezvoltarii constiintei umane de la mineral, la uman, trecand prin toate celelelate regnuri si specii. Inceputurile vietii marine a fost generata de influenta lui Jupiter. Asadar, cand soarele a inceput sa rasara in constelatia Pestilor, apele pamantului au inceput sa contina embrionii unei noi forme de constiinta a materiei. Poate ca Darwin avea dreptate, intr-un fel, apropos de evolutia speciilor, insa i-a scapat caracterul sacral si spiritual al acestei aventuri. Materia nu poate fi rupta de esenta sa spirituala, caci ce este pana la urma concretul, daca nu o forma grosiera a principiului. Pentru egipteni, inceputul vietii animale este legat de nasterea zeului Horus, care aparea, ca si Jupiter pe jumatate om, pe jumatate peste. In prima era a Varsatorului, apar amfibienii care aveau infatisarea mixta de om si de delfin, prezentand o excrescenta in frunte. Aceasta este glanda pineala, care face legatura dintre dimensiunea vizibila si ce invizibila si care, la egipteni este cunoscuta drept lanterna lui Osiris. Pe pamant apare un nou animal simbolic, care pune in valoare aceasta „lanterna”. Este vorba despre unicorn sau inorog, toate povestirile evului mediu facand referire la acest ciudat animal, ca simbol al puritatii. La muzeul Cluny din Paris se poate vedea o superba tapiserie cu inorogul odihnindu-si capul in poala unei fecioare care este insasi Natura. In era Capricornului, suprafata mlastinoasa a Pamantului incepe sa se solidifice, iar fiintelor care gazduiau constiinta, incep sa le apara membre. Intervine acum, influenta zeului Marte care aduce caldura in sange si ii da culoarea rosie. Aici apar, pentru intaia oara, instincetele de supravietuire dar si egotismul. Fiintele, din ce in ce mai dense si mai departate de esenta lor subtila incep sa-si construiasca fericirea pe exploatarea semenilor mai slabi, mai nevoiasi si mai nepregatiti sa infrunte noile realitati ale unui Pamant dens si din ce in ce mai uscat. Insa, acum este randul lui Mercur sa ajute noile fiinte de uscat, care nu mai pot respira amfibian ci doar terestru, si acre au nevoie sa comunice intre ele pentru a se intelege. Mercur ajuta dezvoltarea cutiei toracice, scrie legile cerului si ale pamantului si ii invata pe oameni caile armoniei si ale dialogului.Egiptenii l-au numit Thoth, iar grecii Hermes. Astfel spus, putem sa aducem in discutie credinta esoteristilor din totdeauna: „Istoria lumii este scrisa in stele” . De aici si importanta astrologie, pe care toti initiatii au iubit-o si au respectat-o ca pe Stiinta lui Dumnezeu pentru creatia sa! Conform doctrinelor secrete unele specii s-au nascut sub influentele malefice ale unor corpuri ceresti. Serpii, paianjenii, gandacii esru pentru antici forme de viata influentate de latura maligna si intunecata a Lunii. Legendele si miturile vorbesc despre aparitii umanoide monstroase: oameni liliac, oameni lup, giganti, pitici, fauni, oameni pasari etc. Toate basmele popoarelor fac trimtere la lumi misteriaose, magice, populate de fiinte supra naturale: nimfe, zane, zmei, dragoni. Ceea ce presupune ca universul a fost dintotdeauna impartit in mai multe dimensiuni care convietuiesc simultat si uneori chiar se intrepatrund. Pentru esotersiti, omul nu se trage din maimuta, dar antropoidele ca Omul de la Neanderthal sau Cromagnon sunt unele spirite care s-au grabit sa se materializeze inainte ca toate conditiile Naturii pentru Hommo Erectus sa fie definitivate.
Asadar, a existat o vreme cand zeii si oamenii traiau laolalta. Poate cea mai importanta legenda a esoterismului este cea a lui Osiris, marele zeu-om vanator, aparator al Pamantului impotriva fiarelor salbatice si a monstrilor, care nu este rapus intr-o lupta fatisa ci cade victima prpriului sau frate, Seth. Daca Osiris este o emanatiea a Luminii Tatalui, Seth, asa cum i-o arata si numele este expresia lui Satan. Pacalit sa intre intr-un cufar, la o petrecere, Osiris este acoperit cu plumb topit, un metal impur si diabolic si lasat sa curga pe Nil. Seth spera ca in acest mod va scapa de rivalul sau si va putea sa-si impuna propriul Mare Zeu, oamenilor. Insa Osiris va fi gasit de sotia sa Isis, care prin puterea magiei l-a salvat din captivitate. Lupta cu raul reprezentat de Seth continua, iar Osiris este taiat in patrsprezece bucati. Ajutata de Nepthys, Isis, invaluita cu sapte voaluri, pentru a nu fi recunoscuta de acolitii lui Seth, reuseste sa-l reinchege pe Osiris si sa se impreuneze cu el nascandu-l pe Horus. Acestqa din urma il va surpa pe Seth si va deveni noul rege al Lumii. Daruiria si iubiriea lui Isis pentru sotul ei Osiris, pun bazele noului legamant al zeilor cu oamenii. Totul in natura capata acelasi sens al sacrificiului: iarna osiris pare ca moare ingropat in pamant, dar el renaste primavara reinsufletind natura si fertilizand-o. „Eu sunt planta vietii”, spune Osiris la intrarea in piramide. Acelasi parcurs il are si Dionisos la greci, sau mai tarziu Iisus Hristos care coborand in infern il surpa pe diavol si ii ia cheile mormintelor retrezindu-i pe cei drepti la viata vejnica. Cam in aceats perioada apare si creierul tocmai in sensul invataturilor secrete: „Dumnezeu a permis cosmosului sa zamisleasca creierul uman pentru a se putea gandi la sine insusi”. Caci, repet, pe vremea aceea nimeni nu se indoia ca mintea a precedat materia! Intr-un sens ocult, tot atunci Lanterna lui Osiris incepe sa se retraga de la nivelul fruntii, aparand in trup o noua forma de multiplicare si fecundare: penisul. Daca pana atunci, oamneii puteau sa-si materializeze gandurile, incepand cu aparitia falusului, nasterea vietii nu putea sa se implineasca decat prin reuniunea contrariilor: principiul masculin si cel femini il creaza pe cel neutru care devine ulterior ori masculin ori femini in cautarea partenerului. Incepe epoca marilor paradoxuri. Nasterea contine in ea germenul mortii, oasele se sedimenteaza, calota cranianan devina dura, iar gandurile oamenilor se separa de Lumea Mare a Ideilor. Odata cu gandirea apar si dimensiunile cerebrale: constient, sub constient si inconstient. Astfel apar generatiile caci pe pamant nu mai este loc, deci bunicul trebuie sa moara ca sa faca loc nepotului, iar cand parintele moare, copilul stie ca are un loc pentru un nou suflet care alege incarnarea. Cel de-al treilea ochi, glanda pineala inca isi pastreaza capacitatea de a inregistra informatii din planurile non-materiale. Pentru antici, moartea si sexualitatea devin portalurile care fac posibila trecerile spiritelor de la o dimenisune mentala, la alta materiala. Impulsurile si dorintele de natura sexuala nu devenisera animalice, in sensul instictului de conservare a speciei ci reprezentau pentru omul acelor vremuri, ritualuri sacre de materializare a ideilor-fond. Se mai stia bine, ca daca un obiect are o forma in lumea materiala, asta inseamna, ca de mult, in planul lumilor superioare, schema acelui obiect fusese deja gandita. Poate de aceea, fancmasonii il numesc pe Dumnezeu, Marele Arhitect, caci el deseneaza in plan toata constructia ulterioara. Alegand cunoasterea binbelui si a raului, omul va fi obligat prin propria lui libertate de a alege sa se hotarasca pe care il pastreaza. Spune Iisus: „ nu poti sluji la doi stapani odata!”.
Pe masura ce pamantul devine si mai dens, zeii incep sa nu mai poate aparea in forme perceptibile de ochiul uman. Este momentul sa numim primele generatii de zei creatori care au influenata devenirea Terrei. Prima care aduce dimensiunea minerala: Saturn, Reea, uranus; a doua: Zeus, copii si fratii lui, Apolo, Atena, si in cele din urma a treia compusa din semi zei si eroi mitici. Observam, asadar o diluare a esentelor de lumina generate de gandurile lui Dumnezeu despre Lume. Incepand cu anul 13.000 I.C. Zeii mari nu-si mai fac aparitia pe Terra decat in momente de criza. Locul lor este luat de semizei si eroi. Creaturile inlantuite in meandrele pamantului, armatele lui Saturn, incep sa-si faca loc din nou catre suprafata, atacand omul si creatia lui. Animalele incep sa resimta influenta spiritelor intunecate si ataca pentru a isi satisface pofta de sange dar si pentru a supravietui. Plantele incep sa devina toxice sau sa-si dezvolte spini pentru a ingreuna culegerea fructelor. Mitologia vorbeste depre teribilele lupte dintre centauri si oameni, dintre femei (amazoane) si barbati (vanatori). Oamenii nu mai acapacitatea de a recunoaste ca toti apartin unei singure familii si anume Umanitatea ci incep sa se recunoasca intre ei doar cei de acelasi neam, ginta, trib, natie, popor etc. Incep razboaiele pentru dominare. Saturn isi trimite dorinta de nimicire creatiei izolate de principiile inalte ale Zeilor, Ingerilor si Arhanghelilor generati in zorii creatiei de catre Dumnezeu. Cain il ucid epe Abel rostind cumplita intrebare: „ Sunt eu pazitorul fratelui meu?” Lumea devine un loc sumbru, rece , in care moarte devine cult. Incep sacrificii ritualice, sangele este varsat fara menajamente, iar spiritele intunericului se hranesc cu poftele si instincetele criminale ale oamenilor. Nici regatul zeilor nu este ferit de pericole, caci asa cu a spus insusi Mercur intrupat in Hermes Trismegistul: „Ce este sus este la fel cu ce este jos si ce este jos este asemeni cu ce este su pentru a implini miracolul unui singur lucru”. Progenitura lui Saturn, Tifon incepe un atac dezlantui asupra Olimpului rupandu-i tendoanele lui Zeus, lasandu-l astfel neputincios. Aici intervi eroii mitologici. Apolo si Pan il roaga pe Cadmos, vanatorul de monstrii sa porneasca in cautarea lui Tifon. Cu naiul si lira primiteb de la zei, eroul il vrajeste pe terifiantul Tifon cu o muzica celesta si obtinele tendoanelelui Zeus in schimbul coardelor lirei. Din acest moment, insasi zeii recunosc ca au nevoie de oameni. Cadmus, Hercule, Iason, Tezeu, Enoh, Krisna, Enkidu, iata doar cativa semizei sau eroi care pornesc chiar in apararea lumilor superioare. Iason si Lana de Aur nu sugereaza altceva decat lupta eroica a luminii exprimate prin oamenii dorintelor de a recupera terenul pierdut in urma pacalelii lui Saturn si Lucifer.

II

Intr-o alta ordine de idei, esoteristii cred ca la inceput, universul a fost mineral, dar prin influenta Soarelui el trece la o octava superioara a constiintei sinelui divin, adica la dimensiunea vegetala. Si aici nu intamplator gasim in Biblie referirea la Gradina Edenului si la pomii cu viata vejnica sau cel care contine in samanta lui cunoasterea binelui si a raului. Noua structura a Universului se compune si traieste creeind noi spatii. Gasim in Vechiul Testament exact aceasta ordine primordiala in etapele creatiei: „Apoi Dumnezeu a zis sa dea pamantul verdeata, iarba cu samanta, pomi roditori, care sa fac rod dupa soiul lor si care sa aiba in ei samanta lor pe pamant. Si asa a fost!” (Facerea 11).Obervam , oarecum contrariati, ca Soarele, luna si stelele apar ulterior. Asadar, noua fiinta vegetala care se situa in inima universului capata numele de Adam, iar intinderea „vegetala” devine Paradisul. Dar sa nu-l uitam pe Saturn, sau esenta intunericului care vine sa-i scoata pe Adam si pe reflexia lui in lumea sa, Eva din starea de beatitudine a „eternei primaveri”. Pacalindu-l cu dobandirea adevaratei libertati prin individualizare, Saturn reuseste sa-l faca pe Om sa piarda starea de integrare in Dumnezeu si sa parcurga intreg drumul inapoi spre Sursa cunoscand Binele si raul doar prin propria obtiune. Revenind la starea vegetala, ar trebui sa ne lamurim vazand cat de asemanator este sistemul nostru nervos simpatic cu structura unui arbore. In aceasta dimensiune a energiei in proces de condensare, apar la om chakrele, meridianele prin care circula energiile, ca seva prin radacini. Inutil sa mai vorbim de interactiunea intre om si plante in procesul de vindecare si regenerare...Adam se reproducea la inceputurile existentei sale, prin sine insusi caci era facut dupa Chipul si Asemanarea Elohimilor, iar in spirit nu exista sexualitate. De aceea Eva este plasmuita din coasta sa si nu este o creatie independenta!. Referitor la dimensiunea vegetala, sa mai pomenim totusi de teribila asemanare dintre radacina de matraguna si trupul omenesc, cat si despre utilizarea ei in magie.

Desi, descoperita abia in 1866, epifiza sau glanda pineala, de marimea unei migdale, este situata in profunzimea creierului la jonctiunea cu maduva spinarii, inca din perioada vegetala, tocmai pentru a-l ajuta pe om sa-si aminteasca lumea pe care a parasit-o fiind pacalit de Intuneric. Pentru ilustrii nostri inaintasi aceasta glanda numita de egipteni sarpele ureus, de indieni ochiul lui Shiva, de chinezi al treilea ochi, reprezenta organul de perceptie al sferelor inalte, o fereastra deschisa catre ierarhiile spirituale, si se antrena prin meditatie si diferite tehnici de alterare a constiintei. Incepe istoria initierilor, prin care cei animati de „dorul de acasa” isi aminteau lumea din care cazusera. Astfel ei intelegeau ca la inceput pamantul si soarele erau unite, ca intraga creatie din Dumnezeu, dar picand intr-o materia care il separa pe Adam de Lumea Lui, omul se vedea izolat si insingurat. Constientizand despartirea, omul incepe sa inteleag ca soarele nu-l mai lumineaza din interior ci ca dupa separarea pamantului de El , poate fi umbrit de o silueta cu adevarat infricosatoare. Este sarpele diabolic, Saturn cu pofta lui de a chinui si devasta care ii face omului cel mai teribil dar: Teama! Acest episod coincide cu trecerea de la stadiul vegetal la cel animal. Caci sarpele este primul animal din Gradina Edenului. Odata cu inceperea noii dimensiuni apar dorintele, poftele si setea de sange. Cand apare foamea, apare si moartea, caci omul cazut in materia nu se poate hrani si nu poatev trai decat ucigand alte forme de viata. Incepe experimentarea raului si a bienlui prin propria constiinta. Iata ce scrie in Geneza despre aceasta: „Iar femeii i-a zis: Voi inmulti mereu necazurile tale, mai ales in vremea sarcinii tale, in dureri vei naste copii...iar lui Adam i-a zis: blestemat va fi pamantul pentru tine! Cu osteneala sa te hranesti din el in toate zilele vietii tale!” Inmultirea speciei, odata cu noua dimensiune animala se produce prin dualizare. Apar masculinul si femininul ca energii complementare. Observam ca apare pentru prima oara si conceptul de rau necesar. Astfel esoteristii nu-l confunda pe Saturn-Satan, zeul dimensiunii materiale cu Lucifer, steaua diminetii, alias Venus. Pentru antici Venus are un caracter dual. Apare ca o zeita de o frumusete magica, adr si ca oribila femeie sarpe. In Biblie referirile sunt quasi-identice, Lucifer fiind un inger de o lumina nemaintalnita cazut in mrejele Intunericului. Poate ca tocmai Lucifer ii face pe Adam si eva sa constientizeze ca „sunt goi”. Astfel, constiinta umana trebuie sa cunoasca raul si sa-l invinga prin liberatea de a se asocia cu Binele! Prin aceasta cadere teribila, lui Lucifer ii cade din frunte un smaral imens ca semn ca cel de-al treilea ochi se va atrofia si celor care l-au urmat. „ ...Sfantul Mihai, vazu manaia lui Dumnezeu...A luat corona lui Lucifer d epe capul lui. Asa incat piatra a sarit de pe ea.Si a devenit pe pamant, piatra lui Parsifal” (Parzifal, Wolfram von Eschenbach).Intr-o analiza, ceva mai complicata am putea spune ca din cauza lui Satan, viata este grea, dar din cauza lui Lucifer, ea devine greu de inteles, caci el aduce iluzia ca forma inselatoare de adevar. Saturn este eminamente rau, dar Venus aduce un caracter dubios omului. Il invata dobandirea lucrurilor prin escrocherie, dar il si pacaleste in cautarea adevaratului drum catre Casa. Lucifer este iluzionistul care poate lua chiar infatisarea Luminii Inalte, doar pentru a-l confuza pe cel care a inceput sa inteleaga Adevarul. El creaza dorintele si trimite impulsurile care-l fac pe Sfantul Pavel sa scrie in Epistola catre Romani 7-19: „...nu fac binele pe care il voiesc, ci raul pe acre nu-l voiesc, pe acela il savarsesc”.

Chiar daca, epoca moderna il defineste pe Iehova ca fiind unicul Dumnezeu, traducerea corecta a ebraicului Elohim se articuleaza la plural. Pentru adeptii esoterismului, cele doua denumiri se refera la Entitati diferite. Elohim sunt sapte Spirite Inalte care actioneaza impreuna ca un singur Zeu si lucreaza in Energia Solara. (am scris cu majuscule caci ma refer la soarele din toate sistemele planetare, nu doar in cel al galaxiei noastre), iar Iehova este cel care porneste in combaterea lui Lucifer, adica a zeitei Venus. Pentru initiatii din vechime Iehova este Spiritul Inalt al Lunii. El este creatorul reflectii si al gandirii. El ne invata sa luptam cu impulsurile si dorintele bestiale prin analiza si reflectie. Daca Soarele este viata, Luna ne invata moralitatea pentru a dobandi Viata. Intr-un fel greu de inteles pentru materialisti sau cei care gandesc doar exoteric, luna guverneaza glanda pitulara, sau hipofiza. Pentru Iudei, Iehova, si pentru arabi Allah este Demiurgul care ne invata cum sa luptam cu Lucifer dandu-ne setul de reguli, pe care respectandu-l, putem sa accesam nivelurile superioare al constiintei, care ne uneste cu Sursa. Asa cum Elohimii l-au inlantuit pe Satan, sau cum Soarele l-a invins pe Saturn, tot asa Iehova sau Allah il invinge pe Lucifer. Ecourile acestei titanice inclestari il regasim in toate culturile lumii: batalia lui Krisna cu demonul-sarpe Kaliya, a lui Apolo cu sarpele monstros Python sau lupta lui Perseu cu sarpele inaripat care o ameninta pe Andromeda. Iata ce citim in Apocalipsa (6) despre cele sapte duhuri denumite Elohim: „Si la mijloc intre scaunul de domnie si cele patru fapturi vii, si intre batrani, am vazut stand in picioare un Miel. Parea junghiat si avea sapte coarne si sapte ochi, care sunt cele sapte Duhuri ale lui Dumnezeu trimse in tot pamantul”. Tot in Apocalispa lui Ioan (12:7-8) gasim o interesanta referire a luptei din cer cu Balaurul sau Sarpele: „ Si in cer s-a facut un razboi. Si Mihail si ingerii lui s-au luptat cu balaurul. Si balaurul si ingerii lui s-au luptat si ei, dar n-au putut birui si locul lor nu li s-a mai gasit in cer”! Zeul lunii, Iehova a repurtat o mare victorie impotriva lui Lucifer la fel cum Elohimi l-au inlantuit pe Satan. Ne reamintim zilnic aceste lucruri daca ne intrebam de unde vine denumirea zilelor saptamanii: In traditia iudaica, sabatul pica sambata: iata cum pronunta englezii: Saturday (saturnday-adica trecerea de la mineral la vegetal), duminica (Sunday-sun-day-ziua soarelui) si Monday (moon day) ziua lunii. In romaneste suna, parca si mai bine: Luni-luna; marti- marte; miercuri-mercur; joi-jupiter; vineri- venus, samd!

I

La inceput nu exista timpul. Ori ce om de bun simt intelege ca timpul este o conventie care masoara schimbarile de pozitie ale obiectelor in spatiu, si evolutia fiintelor de la nastere spre moarte. Insa pentru esoterism este limpede ca la inceputuri nu existau obiecte in spatiu si nici fiinte in evolutie. La inceput a fost nimicul pe care l-a modelat prin mintea si actiunile sale Marele Creator. O spune si Biblia...Soarele si luna apar dupa creerea luminatorilor. Deci, pentru cei care apuca drumul vertical al gnozei, universul primordial este cel mental, din care se precipita dimensiunile materiale. Pentru inteleptii Kabbalei, cu mult inaintea nasterii Timpului, Dumnezeu a reflecat asupra sa, si-a imaginat fiinte asemanatoare cu El, libere, creatoare, iubitoare, intelepte si dinamice, demne sa devina si sa realizeze alaturi de el Marea Opera de a modela nimicul si de-al transforma in Tot. Apoi El a realizat ca trebuie sa existe un timp care sa permita aceasta evolutie fantastica de la gand la materie. Pentru initiatii tuturor timpurilor, universul este integralist si aflat in permanenta dinamica. Mineralul tinde catre vegetal, vegetalul catre animal, animalul, catre uman, umanul catre divin, iar divinul catre Sursa. In ciuda stiintelor materialiste, cautatorul sensurilor profunde ale existentei intelege ca Sursa a inzestrat Creatia cu constiinta, vointa si libertate, astfel incat ce creeaza mintea sa devina materie, sau altfel spus: mai intai exista planul, apoi constructia!

Platon spunea despre idei ca sunt esenta lucrurilor, iar Mintea Marelui Creator a insamantat intreaga sa Opera cu idei generatoare de realitati pe diferite planuri. Panza pe care Dumnezeu isi picteaza Creatia este Energia Primordiala, pe care mintile celor creati dupa „Chipul si Asemanarea Sa” o modeleaza in functie de vibratiile la care au ajuns in cautarea Sursei. Astfel, Arhanghelii lucreaza in Lumina Pura, Ingerii cu energie fina, zeii cu energie spirituala, iar omul cu energie densa. Intreaga antichitate se supunea perceptiei lumii in cheia minte-inaintea-materiei. Astfel, cand ei priveau o masa cu delicatese, nu percepeau direct imaginea lor ci intelegeau principiile care s-au angrenat de la bobul de grau care se naste in miezul pamantului, ca sa irumpa cand soarele si-a incheiat lucrarea asupra sa in spicul galben, pe care mana gazdei l-a taiat transformandu-l in painea care va hrani omul, care are nevoie de energie densa, caci doar zeii se pot hrani din idei, pe cand cei aflati in dimensiunea materiala sunt damnati sa transforme energiile subtile in realitati ale materiei in care spiritele lor sunt incarcerate, prin pierderea calitatii divine! Iata, doar un exemplu de perceptie, atat de drag esoteristilor! Pentru a ne lamuri si mai bine, iata cum raportau anticii microcosmosul (omul) la macrocosmos (universul): „Tot ce este in cer este si in afara lui, ca si tot ce este pe pamant este echivalent cu ce se afla in afara sa, precum corpul este format din organe asa si universul este zamislit din planete...” (bucata de text gasita pe placute de lut in Memphis).Si tot asa: ramele aveau forma intestinelor, plamanii aveau forma de pasare, cu alte cuvinte absolut totul in legatura cu interiorul nostru avea un corespondent in afara. Pentru ei Soarele era Principiul activ, dinamic, iar Luna, luminatorul noptii era responsabila cu starea pasiva, vegetativa, potentiala. Astazi, stim ca omul respira de 25 920 de ori intr-o zi, ceea ce corespunde anului Platonician, exact cat ii trebuie soarelui sa guverneze toate casele astrologice, iar media de varsta a presoanei de 72 de ani are exact acelasi numar de zile. Pare surprinzator, nu?

Asadar, in esoterism lumea spiritelor si cea materiala se afla intr-o permanenta corespondenta, si in raporturi dictate de vibratia personala. Lumea pe care o traim este cea pe care o gandim, iar lumea de apoi este exact cea pe care o creeam in planul terestru, prin actiunile, faptele, visele, sperantele si cunoasterea noastra. Dar sa vedem, mai departe cum percep initiatii „aventura punctului care devine Intreg, a gandului care devine Univers si a visului care se transforma in realitate. Pentru ei, Big Bangul se desfasoara cam asa: Din neant s-a precipitat o energie foarte fina, mult mai subtila decat lumina, urmata de un gaz diafan care contine in el potentialul tuturor lucrurilor si fiintelor.Aici cele doua testamente care compun Biblia converg catre aceeasi idee primordiala: „La inceput Dumnezeu a facut cerurile si pamantul. Pamantul era pustiu si gol, peste fata adancului de ape era intuneric si Duhul lui Dumnezeu se misca deasupra apelor. Dumnezeu a zis: sa fie lumina. Si a fost lumina.”( Facerea 1-3). Dar si: „La inceput era Cuvantul, si Cuvantul era cu Dumnezeu si Cuvantul era Dumnezeu. El era la inceput cu Dumnezeu. Toate lucrurile au fost facute prin El, si nimic din ce a fost facut, n-a fost facut fara El. In El era viata si viata era lumina oamenilor” ( Evenghelia dupa Ioan 1-4). Vedem inca o data cata importanta acordau anticii ideii ca initial totul a pornit din Mintea lui Dumnezeu, iar gandurile sale s-au materializat odata cu aparitia Timpului ca unitate de masura a Creatiei. Ei, odata cu aparitia Timpului se naste si ideea mortii, iar inteleptii primelor veacuri identificau limita, moartea, despartirea de scanteia creatoare cu Saturn. Gratie lui, un obiect poate ocupa un anumit spatiu, unic, fara ca nimeni sa nu-i poata lua locul pana la despartirea de invelisul care gazduieste ideea-spirit. Tot Saturn este cel care a ajutat creatia sa se individualizeze, a permis constiintei sa iasa din intreg si sa cunoasca caderea in materia solitara. De aceea, in esoterism, Saturn devine sinonim cu Satan sau Intunericul: „Dumnezeu a vazut ca Lumina era Buna si Dumnezeu a despartit lumina de intuneric”. (Facerea 4) si: „Lumina lumineaza in intuneric si intunericul n-a biruit-o” ( Evanghelia dupa Ioan 5). Putem lesne sa observam ca la Inceput s-a purtat o lupta titanica intre Forta Creatoare a lui Dumnezeu care supunea nimicul, transformandu-l in permanenta si opozitia acestuia, tendinta de usca si omori, inca din fasa germenii creatiei. Pentru astrologie, Saturn reprezinta devoratorul, pedepsitorul, cel care face viata grea oamenilor, cel care a germinat lumea cu insasi disparitia ei! Insa el are un rival pe masura. Salvatorul Intregii Creatii care este Soarele Lumilor, Lumina Primordiala, Tatal intregii Creatii. El poate regenera totul insuflandu-i viata. Astfel cand Iisus a pogorat in creatia materiala pentru a regenera Intregul, initiatii au stiut ca Soarele a coborat in tenebre pentru a lasa si acolo samanta luminii, adica a vietii!. In diversele culturi ale lumii, Soarele are numele de Krisna, in India, de Apolo in Grecia, de Ra in Egipt samd.